Sub aripile graurului

Vara trecută am fost prima dată la Ţipova cu corturile. Ne-am pornit la Nistru dar am ajuns în Ţipova. Era 26 iulie 2008. Nu ştiu dacă vă spune ceva această dată, dar anume asta a fost prima zi de inundaţii. Am decis să nu riscăm şi nu am mers la Nistru. Apoi am aflat că era să ne trezim în mijlocul nopţii cu vreo doi metri de apă deasupra corturilor.

Despre Ţipova nu-i interesant de povestit. Trebuie de dus şi de văzut. De văzut ai multe şi o zi nu-ţi ajunge şi nici două. Maşinile de obicei le lăsăm în ograda mănăstirii după ce “te înţelegi” cu părintele Policarp. Părintele Policarp ne-a povestit că au fost cazuri de furt de oglinzi ale maşinilor lăsate de turişti în ograda mănăstirii. De fiecare dată am găsit oglinzile la locul lor. Posibil depinde de cît de bine te “înţelegi” cu părintele Policarp. Posibil măicuţele din mănăstire nu mai au nevoie chiar de aşa de multe oglinzi.

Prima şi cea mai populară cascadă. Traseul standard al turistului de rînd e pînă la această cascadă şi înapoi. Aici de obicei facem duşu de dimineaţă. Corturile le instalăm la 10-15 minute depărtare de această cascadă lîngă piatra dorinţelor. Da, este acolo şi piatra deorinţelor. Cel puţin aşa Dinu a spus. El singur cu ochii lui a văzut cum vreo 20 de turişti de rînd s-au apropiat de această piatră şi fiecare pe rînd se atingea de ea şi îşi punea cîte o dorinţă. În acel moment pe piatră erau vreo 2 sticle de vodcă, vreo 3 de bere şi nişte zacuscă. Dinu încă nu ştia că acea piatră era magică şi a decis că-i taman bună de pus pe dînsa vreo 2 sticle de vodcă, vreo 3 de bere şi nişte zacuscă. Ori Dinu nu ştie ceva, ori turiştii de rînd ştiu ceva ce nu ştie Dinu.

Un loc mai puţin popular e Oraşul Păsărilor. Nu ştiu de unde vine denumirea. Aşa-i zice Dinu, aşa-i zicem şi noi. Pe drum spre Oraşul Păsărilor sunt mai multe cascade.

Nu tare multe.

Da nici puţine.

În afară de acele multe cascade mai sunt şi mulţi aluni cu multe alune. Dacă nimereşti taman atunci cînd alunele sunt numa bune de mîncat… ehehey…

În Oraşul Păsărilor de obicei toţi au dorinţa de a se căţăra pe stînci. Ne temem dar ne căţărăm.

Oraşul Păsărilor tot are cascadă. Nu am văzut nici o pasăre să facă baie în cascadă. În general păsări acolo nu-s.

Da Artur se bagă sub cascadă.

Aşa se vede Oraşul Păsărilor de pe aripile unui graur.

Turistul de rînd nu merge mai departe de Oraşul Păsărilor. E mai greu de ajuns. Iniţial creadeam că nu vom găsi nimic interesant mai departe. Ne-am înşelat.

Nu ştiu de unde s-au luat dar sunt multe peşteri. Aici Ion Druţă trosne fete după dansuri (matincă). Satul Horodişte e peste deal.

Noi n-am trosnit nimic. Am căutat fetele celea dar nu le-am găsit.

Un punct strategic - izvorul. Lîngă izvor am găsit urmele unei vizite a “inoplanitienilor“. Sau poate aici au avut loc filmările unui epizod Dom2?

Am fost de trei ori, dar încă nu am reuşit să ne căţărăm pe toate stîncile. Îs multe şi toate diferite.

Turistul de rînd nu pleacă din Ţipova pînă nu vizitează vechea mănăstire unde Ştefan cel Mare o trosne pe Maria Voichiţă (matincă).

Ei, cred eu că arăta mănăstirea asta mai romantic pe timpul lui Ştefan cel Mare. Maria Voichiţă nu era acasă.

Înapoi drumul e mai greu. Mai mult de mers la deal. Bagajele în schimb sunt mai uşoare cu 35 litri de bere. În general, în Ţipova nu oboseşti. Aerul e foarte foarte curat. Liniştea e cea mai linişte din toate liniştile. Ioghinii zic că acest loc emană o energie mai specială.

Despre răsăritul de pe malul Nistrului chiar nimic nu vă spun.