Câteodată… la Puhăceni

Câteodată Nistru scade mult. Apar o mulţime de insuliţe, care capată chiar şi câte un nume, alcătuit de unii care se plictisesc în drum spre plajă.

Am avut ocazia să vedem cum s-au unit cele trei insule.

Câteodată apa devine foarte limpede. Eeeehhh… ş iaca te culci aşa la mijlocul râului şi urmăreşti peştişorii care înoată pe lîngă tine.

Câteodată… ba chiar mai des decât câteodată, când apune soarele (da şi dimineaţa tot)… ap culorile, culorile…

Flăcăii din sat, reveniţi de prin Moscovi şi Italii, se adună duminică pe plajă şi joacă fotbal. Nu ne-am bătut niciodată cu ei, dar fiţi atenţi, ei îs foarte răi! Gîndiţi-vă de două ori înainte să vă porniţi! Câteodată mai vine şi câte un ţap. Cam tot atât de periculoşi ca şi flăcăii!

Cîteodată… nu… o dată (sau de două ori)… sper să fie câteodată… se găsteşte câte o fată bună din sat, care dimineaţa vine pe plajă cu un braţ de plăcinte fierbinţi numa numa scoase din cuptor. Normal că vine numai în caz că aţi servit-o cu frigărui (sau, who knows ce i-aţi mai făcut) seara precedentă.

Câteodată Pavel se crede fotograf. Îi place mult să facă panorame. Cîteodată i se primeşte.